Prinи›ul Prea — Frumos

Bătrâna, care era de fapt o zână a pământului, s-a îndreptat și i-a spus cu o voce ca tunetul: „Frumusețea ta este o mască de sticlă, Alaric. De astăzi, nimeni nu va mai vedea chipul tău până când nu vei învăța să privești prin ochii altora.” Într-o clipă, prințul a devenit invizibil pentru toți cei din jur. Capitolul III: Călătoria Inimii

A ajutat un bătrân tâmplar să ridice bârne grele, deși mâinile lui fine s-au umplut de bătături.

Regatul său era bogat și liniștit, dar Alaric nu știa nimic despre viața oamenilor săi. Pentru el, singura lume care conta era cea care îi reflecta propria imagine. Capitolul II: Umbra Blestemului PrinИ›ul prea frumos

Într-o zi, la porțile palatului a apărut o bătrână gârbovită, cerșind o cană cu apă. Alaric, trecând prin curte, s-a strâmbat de dezgust. „Cum îndrăznești să-mi strici peisajul cu chipul tău brăzdat?” a întrebat el cu trufie.

Pe măsură ce faptele sale bune se înmulțeau, Alaric a uitat cum arăta. Nu mai căuta oglinzi; căuta doar zâmbete pe fețele celor pe care îi ajuta în taină. Capitolul IV: Întoarcerea la Lumină Bătrâna, care era de fapt o zână a

A învățat că foamea, oboseala și bunătatea cântăresc mai mult decât orice reflexie.

Iată o poveste despre , un tânăr care a trebuit să descopere că adevărata strălucire nu se află în oglindă. Capitolul I: Oglinda Fermecată a Regatului Regatul său era bogat și liniștit, dar Alaric

Ai dori să cu noi aventuri sau să schimbăm finalul într-unul mai dramatic?